Dor de Mona...

Din cand in cand ma gandesc la Mona.
La Mona Musca, binenteles.
Nu stiu daca a fost sau nu colaboratoare. Cred ca nici nu ma intereseaza prea mult. Mi-e dor de vocea ei calma. O voce echilibrata si pasnica...
Nu o cunosc prea bine. Am mers de vreo doua ori cu ea in masina. Am auzit-o vorbind la telefonul personal si spunand bancuri, ca un om modest, normal, simpatic.
Imi lipseste vocea ei, chiar daca e posibil ca uneori sa fi parut didactica si tezista...
Oamenii obosesc.
Sper sa nu fi obosit prea tare.
Mai grav - pe unii ii apuca lehamitea!
Sper sa fi ramas acelasi om pe care l-am cunoscut eu intr-o dupa-amiaza torida, intr-o masina condusa de Mireille, gonind spre Bucuresti pe autostrada soarelui...
Din Ledig House, Columbia District, NY mi-e dor de tine, Mona. Si nici macar nu am apucat sa-ti spun pe nume macar o data...
Pe curand, Mona. Asta-i...